Lăcomia-i boală grea!


Cel ce pe nimeni nu iubește
Nu poate fii bun și smerit
El doar la sine se gândește
Să fie cât mai fericit

Să aibă, lipsă să nu ducă
Chiar dacă-i este de prisos
Și nimenea să nu-l conducă
Să fie tot, spre al lui folos

Chiar și cu sine se zgârcește
Când pare, că-i risipitor
Să strângă mult, se străduiește
Chiar dacă nu-i este ușor.

De-i ceri vreodată ajutor
Se simte ofensat, mânios
Că nu-i pare deloc ușor
Să-ți dea nici din al său prisos

Să te împrumute, greu îi pare
Mai bine el te ocolește
Și e cuprins de supărare
Când cineva-n drum îl oprește

Ca să îi ceară un împrumut
Pe care-l va restitui,
Se supără și -i pare mult
Și al său răspuns, bine îl știi

Nu poate că e strâmtorat
Și are și el datorii
Se simte trist și supărat
Că acum nu te poate servi.

Dar tot ce spune-i o minciună
Îl doare inima, să dea
Căci leu peste leu vrea să pună
Să crească mult averea sa

Domnul îl vede, bine-l știe
Că nu se poate îndrepta
Renunță la Împărăție
Cununa, nu o va avea

El veșnicia, o va pierde
Că este cărpănos, avar
Degeaba în Domnul el crede
Căci lupta lui, e în zadar

De L-ar iubi pe Dumnezeu
Întreaga viață și-ar schimba
Dar lui îi pare foarte greu
Renunță chiar la viața sa.

Iubește banii și averea
Mai mult decât pe Dumnezeu
Simte că așa are puterea
Să n-o mai aibă-i, pare greu

Nimic în lume nu contează
Pe primul loc, e mântuirea
Scriptura tu o cercetează
Ea-ți va aduce fericirea.

Amin

Câmpia Turzii, 30 septembrie 2023